Roland Barthes (1915-1980) scriitor, critic, semiolog francez: În haiku există o transpunere în scris a clipei, o scriitură absolută a clipei. Poemul haiku merge pe coarda întinsă a Timpului, este atent la răstimpul foarte fragil care separă și unește două stări ale unui lucru. Într-un haiku se face o minimă aluzie la ploaie, la seară, la lumină, ceea ce transmite subiectului senzația de a fi viu, iar corpul său se simte bine sau rău în mod total și unitar. Sensul nu este decât un flash, o zgârietură de lumină. Haiku, această esență fragilă a apariției.

Octavio Paz (1914-1998) scriitor mexican, laureat al premiului Nobel pentru literatură: Poemul haiku este un organism poetic foarte complex. Însăși scurtimea lui îl obligă pe poet să transmită multă semnificație spunând minimum. Haiku se convertește, printr-o notație rapidă, într-o adevărată recreere a unui moment privilegiat: exclamație poetică, caligrafie, pictură și școală de meditație, toate laolaltă. Poemul japonez spune, cu foarte puține elemente, ceva care are o mare intensitate. Este un exercițiu spiritual...