Poezii:Exista o conditie exceptionala care ridica pe Eminescu deasupra poetilor de circulatie marginita.A cunoscut poporul si provinciile romanesti,a devenit familiar cu speculatiile filosofice cele mai inalte,a iubit fara a fi fericit,a dus o existenta nesigura si trudnica,a trait intr-un veac ingrat,ce nu raspundea idealului sau,a plans si a blestemat,apoi s-a imbolnavit si a murit foarte tanar.Tot ce a avut de spus,a spus pana la 33 de ani.Viata lui se confunda cu opera.Eminescu n-are alta biografie.Un Eminescu depasind varsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix.Insasi nebunia pare o opera de protest.Si de aceea oricine il va citi,pe orice punct al globului,va intelege ca Eminescu a exemplificat o drama a omului,ca el a scris in versuri o zguduitoare biografie.Altii au o opera eminenta si o biografie monotona si fara semnificatie.Rar se intampla ca un poet sa fie sigilat de destin,sa ilustreze prin el insusi bucuriile si durerile existentei,si de aceea multa vreme M. Eminescu va ramane in poezia noastra nepereche.(G. Calinescu);

Proza-Se poate afirma,fara putinta de tagada,ca Eminescu a fost si in ordinea prozei literare un mestesugar tot pe atat de iscusit si de stralucitor ca si in ordinea poeziei.Nu numai pentru ca amandoua tulpinile isi trag fiinta din aceeasi unica radacina,dar si pentru ca el a turnat in amandoua tiparele o aceeasi esenta subtila si pentru ca a urmarit, cu aceeasi ravna,sa transpuna,precum in versuri ca si proza,ecourile experientelor sale biografice.Rod, deopotriva,al temperamentului sau innascut,altoit cu toate lectiile vietii,culturii si peisagiilor prin care a strabatut,proza literara a lui Eminescu poate fi urmarita,pas cu pas in intregimea si desavarsirile ei succesive,la fel ca si poezia.