De la cosmos la conștiința, nimic nu este așa cum credem ca știm, iar pentru Dumnezeu e loc in orice scenariu.

De cand ne știm cautam sa ne explicam lumea și pe noi inșine. Reducționismul rateaza, in drumul cunoașterii catre fundamental, chiar acele fenomene pe care dorim sa le ințelegem. Am incercat sa descifram misterul vieții sau al conștiinței plecand de la biologie, trecand prin chimie catre mecanica cuantica. Insa acolo nu am gasit explicația nici pentru miracolul vieții, nici pentru fenomenul conștiinței, nici macar pentru liberul arbitru. Ca sa le patrundem sensul trebuie sa refacem drumul in sens invers, de la simplu la complex, și sa aflam cum apar noile proprietați. Emergența face acest lucru.

Big Bang-ul, materia intunecata, energia intunecata, inflația cosmica reprezinta eșafodajul pe care este construit tot ce credem ca știm despre Univers. Insa cat de stabil este el?

Cel mai mare pericol pe care il poate prezenta inteligența artificiala nu este pierderea slujbelor. In schimb, inzestrarea ei cu subiectivitate este comparabila cu „gadilarea cozii dragonului”.

Cadrul evoluționist al teoriei lui Darwin il inlatura pe Dumnezeu in aceeași masura in care o fac legile mecanicii ale lui Newton sau principiul al doilea al termodinamicii. Toate nu fac decat sa arate cum se petrec lucrurile.