Miza acestui studiu este de a scoate la lumină lucrarea de gramatică de limbă ebraică a filosofului Baruch Spinoza, Compendium Grammatices Linguæ Hebrææ (1677), un text care a suferit o receptare precară atât în perioada
modernă timpurie, cât și în secolele ce au urmat. In nuce, studiul oferă prima traducere în limba română a compendiului și își propune să îl aducă în atenția lectorului pe „gramaticianul” Spinoza.
Trimiterea repetată la experiența unei colectivități (apud Hebræos) și la memoria textuală a acesteia este o componentă esențială a compendiului. Filosoful merge dincolo de textul propriu-zis din Biblia Ebraică și creează noi
forme care nu există în Scriptură, în baza algoritmicității inerente limbii ebraice. Este vorba de o putere foarte mare pe care Spinoza o imprimă limbii: aceea de a se crea și de a se reconstrui.