Ce este copilaria, daca nu o minune, o minune traita de cei mici și retraita de cei mari? O lume intreaga pe care am redescoperit-o cu fiica mea, Anastasia, pentru care am rescris lumea, infrumusețand-o pana la miraj. Anastasia este nu doar iubirea mea, ci și eroina unei lumi de vis, zugravind la o lume reala. Așa am și surprins-o, construind, deretecand prin casa, facand mancare sau lucrand nelucrate prin gradina, reflectand la lume, inventand ea insași povești. Imaginația ei nețarmuita a atras ceva din mine, și așa a inceput sa ma cheme poezia. Ea m-a chemat cu glas dulce și am urmat-o aici ca sa pot spune ce fel de fetița este fetița mea, cum arata lumea ei mica (și lumea cea mare, din care ea a prins doar franturi), care-i sunt ocupațiile de zi cu zi și, mai important, cu ce ochi vede ea totul, cum reflecteaza la mersul lumii, la inlanțuirea tuturor lucrurilor vazute și nevazute.