Admirabilă, în această carte, este acurateţea privirii specialistului, care vede unde şi mai ales cum literatura intersectează categoriile teoretice ale studiilor literare, punîndu-le la încercare şi — nu o dată — obligîndu-le să se reconfigureze. Autoarea echilibrează pasiunea pentru subiectul ales — anume, devenirea realismului magic în obiectivările sale postmoderne, în operele cîtorva romancieri renumiţi ai literaturii contemporane — cu efortul de sistematizare conceptuală într-un teritoriu dificil, aflat încă în devenire. Intuiţia teoretică a Elenei Craşovan se poate citi încă de la primele pagini, atunci cînd identifică una din axele paradigmatice ale literaturii studiate în aceea că anumite repere teoretice din istoria postmodernismului sunt reflectate în chiar literatura analizată, care funcţionează astfel nu doar ca o arhivă a repertoriului mitic, ci şi a unei episteme întregi. Apreciez de asemenea curajul unui demers ştiinţific aplicat asupra unor dimensiuni sau concepte care tind, adesea, în literatura de specialitate, să alunece în vag: multiculturalism şi postcolonialism, postmodernism şi corporalitate textuală: autoarea găseşte cel mai adesea soluţiile adecvate pentru a le aduce din sfera modei eseistice în teritoriile abordării ştiinţifice, ceea ce reprezintă o calitate rară a unui tînăr comparatist, astăzi.

loana BOT