Ceea ce este însă incitant din primele pagini ale cercetării, din titlu chiar, este propunerea autorului de a-l „sfredeli” pe Prudentius prin canoanele unui curent estetic apărut după mai bine de un mileniu, dar totuși manifest, după cum ni se va demonstra indubitabil, avant la lettre, adică barocul. Poemul lui Prudentius se încadrează, după justa opinie a lui Mihai Baltag, în categoria celor pentru care „cititorul zilelor noastre are nevoie de ``munca de scafandru`` a clasicistului care să îi mijlocească înțelesul către asemenea poeme”.

Considerațiile finale sunt cele ale unui cercetător echilibrat, bun cunoscător al celor două epoci care nu pot fi concepute una fără cealaltă, îndrăgostit ca un creștin de frumusețea păgână... . Mihai Baltag este fără îndoială rara avis nu doar prin autorul abordat ci să prin faptul că merge direct la sursă, ceea ce, s-o recunoaștem, mai… rar se întâmplă, dar nu cu aroganța cunoscătorului unic, ci oferindu-ne textul bilingv într-o impecabilă punere față în față.

prof. univ. dr. emeritus Dan Negrescu