Nu mi se întâmplă des să citesc o carte de poezie şi, la un moment dat, să nu mai văd literele din cauza lacrimilor ce-mi umplu ochii. Cu cartea asta am păţit-o şi-o recunosc ca să vă pun în gardă. Poate că în unele dintre poeme, mai ales în cele care vorbesc despre relaţia fiu-tată, m-am regăsit (sunt şi fiu, şi tată). Dar nu cred că asta m-a surprins, ci modul în care mă oglindesc, eu şi-ai mei, în versurile lui Andrei Mocuţa, deşi el despre sine şi părintele său scrie. Poate că m-a emoţionat prezenţa Suferinţei şi a Morţii, atât de firească, încât, iniţial, mi-a venit să le salut pe cele două cu entuziasm, ca pe două cunoscute. Doar că ele nu sunt numai în trecere prin cartea lui Andrei, nu sunt pasagere, ci au lucrat şi lucrează imperturbabile, eficiente. Lasă urme ce nu se mai şterg. Şi scriu laolaltă cu tânărul poet.

Robert Șerban

Andrei Mocuţa (n. 12.01.1985, Arad) este profesor de limba engleză şi franceză. Redactor al revistei Arca din Arad. Doctor în Filologie cu teza Portret al artistului in absentia. JD. Salinger: o monografie (Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2015). A publicat cinci cărţi de proză şi două de poezie. Dublu nominalizat al premiului „Tânărul prozator al anului”. A tradus din limba engleză antologia poetică Ilustrată din Chinatown de Richard Brautigan (Editura Paralela 45, 2018). A participat la Salon du livre Paris, dar şi la turniruri de poezie sau conferinţe din Barcelona, Padova, Trieste, Podgorica şi Balcic.