Satul romanesc astazi:
intre suferinta si speranta:
In discursul sau de receptie, la Academia Romana, din 5 iunie 1937, intitulat Elogiul satului romanesc, poetul si filosoful roman Lucian Blaga dezvolta metafora sa poetica „vesnicia s-a nascut la sat” si argumenta ca satul romanesc este „singura prezenta vie inca, desi nemuritoare, nemuritoare desi asa de terestra, este unanimul nostru inaintas fara nume”.
Pe langa perceptia atemporala a istoriei de catre taran, pe care o subliniaza Lucian Blaga, expresia „vesnicia s-a nascut la sat” poate semnifica si faptul ca la sat, mai mult decat la oras, pot fi mai usor percepute si apreciate prezenta Creatorului in natura, valoarea naturii inconjuratoare ca dar al lui Dumnezeu, care trebuie cultivat in relatie de recunostinta fata de Daruitor, precum si legatura indisolubila dintre cult si cultura, avand ca baza agricultura. La sat, cultivarea pamantului este adesea insotita de acte cultice precum binecuvantarea holdelor, a semanatului, a fantanii, a primelor roade ale pamantului, iar in unele regiuni, Troitele strajuiesc fantanile, colinele sau drumurile din mediul rural. Toate slujbele de binecuvantare a cultivarii pamantului evidentiaza legatura intre rugaciune si actiune, incat omul credincios si harnic se conduce dupa principiul: „totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu”!