”Băiatul se clătină. Nu din pricina rănilor, ci a durerii. Nu a trupului, ci a sufletului. Slobozi inimile stoarse de viață. Făcu pași puțini. Grei, ca pe-un drum al judecății. Sângele, vechi și proaspăt, se contopise într-o foiță. Masca ce-l ferea de realitate. Apărarea unui copil în fața lumii. Întinse mâna, cu degetele ei uscățive și pătate. Hârșâi zăpada, dârdâind. Resturile de cărnuri și sânge se transformară în cuvinte: 1944, ein freak!”