România invizibilă pentru străini sau cea care este patria noastră invizibilă, de care ne este uneori rușine, poate ieși la suprafață într-o societate posibilă, din cioburile unui vis pe care îl purtăm cu toții în suflet, dincolo de nivelul de cultură, de bogăție sau pasiuni politice. Trebuie doar un strop de solidaritate, un pic de curaj și o minimă încredere în forța noastră colectivă. Dacă nu vom reuși asta, vom vedea că încă 100 de ani, dincolo și dincoace de Colectiv, înainte și după Revoluția din 1989, peste România se va întinde aceeași mare neputință, ticăloșie și mizerie umană.
Societatea noastră pare a avea acest tip de impersonalitate, o înstrăinare de ea însăși, o neparticipare la propriul destin. Avem un potențial pe care nu-l actualizăm, nu-l scoatem la suprafață. Totul este posibil, se poate întâmpla, poate fi gândit, dar societatea nu se mobilizează pentru ca această virtualitate să devină fapt. Astfel că putem vorbi despre o Românie absentă, o Românie probabilă.

Vasile Sebastian Dâncu

Vasile Sebastian Dâncu (25.11.1961, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud) este sociolog, prof. univ. dr. la Universitatea din București. A fost viceprim-ministru, Ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în Guvernul României (17 noiembrie 2015 – 4 ianuarie 2017); fondator al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES, Institut pe care l-a condus în calitate de Preşedinte în perioada 2009-2015; senator PSD Cluj, Parlamentul României, membru al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă (2004-2008); observator și deputat în Parlamentul European, membru al Comisiei pentru dezvoltare regională (2005-2007) și Ministru al Informaţiilor Publice în Guvernul României (2000-2003).