„Acest volum analizează formele de transtextualitate şi hipertextualitate descoperite în proza lui Ioan Petru Culianu. După cum s-a demonstrat în volumul Introducere în opera lui Ioan Petru Culianu. Sistemul de gândire, nivelele operei sale interacţionează, stabilind relaţii interdiscursive într-un sistem transtextual în care limitele arhitextuale converg, fuzionând într-un proces de amestec şi de integrare.

Opera lui Culianu poate fi considerată hipertextuală în mod explicit şi implicit, integrată fiind în sfera protohipertextualităţii. Conform Landow, hipertextul este o structură formată din blocuri, noduri, lexii legate prin reţele de linkuri, acest tip de text fiind caracterizat de multilinearitate, conectivitate, interactivitate, referenţialitate, atribute descoperite în opera lui Culianu. Hipertextul oferă multiple puncte de acces, fiind centrat pecititoarea angajată într-o lectură interactivă, dispunând de mai mult control în cursul lecturii. Fluxul de informaţie este structurat în particule de texte, lexiile, marea reţea www fiind un mediu de reţele hipertextuale, accesate prin motoare de căutare bazate pe cuvinte cheie.”