”în romanul lui Petru Istrate - Băștinașul -, se regăsesc înzestrările unui prozator autentic: suflu epic, capacitate de figurare justă a cadrului narativ în detaliile și aspectele lui caracteristice, desen adecvat al personajelor și simț al proporțiilor în articularea subiectului. Cititorul atent poate descifra, în același timp, o bine dozată neutralitate a scriiturii, prin care se evită implicarea sau exacerbarea eului narator, în beneficiul unei percepții echilibrate, suple, a lumii reprezentate de autor, fără emfază sau retorism, în grila unei nevoi de autenticitate a viziunii și stilului.” (Iulian Boldea)