„Decât, ce folos să umbli prin această lume cu căluțul in gură de frica unor oameni tot așa de slabi ca și tine? Nu-i de ajuns că ne temem la tot pasul de fulgerele cerului să nu ne trăsnească, de ape să nu ne înece, de focuri să nu ne ardă, de boli să nu ne omoare? Măcar atâta mângâiere să avem și noi, că un gând care ne-a venit, avere de D-zău nouă dată și de noi nedespărțită, să-i arătăm curat și altora, nepătat de lingușire și de minciună. Pentru aceea, tinerilor neînglobați încă în partide și în secte, lor închin această lucrare. Ei vor vide, ca judecători fără părtinire, că probez tot ce spun și că nici un rest de putere nu mi-a rămas pe care să nu-l fi întrebuințat pentru a produce ceva lor profitabil.”