începând cu anul 1989 evolutia efectivelor de ovine din România a înregistrat un regres semnificativ, fiindperioada în care s-a produs practic cea mai spectaculoasa diminuare a septelului înregistrata în traditia milenara a cresterii ovinelor pe aceste meleaguri. Actualmente, în conditiile nou create specifice economiei de piata, se pare ca din punct de vedere numeric situatia efectivelor s-a redresat si, mai mult decât atât, în ultimii doi ani se constata o usoara sporire a ovinelor cresute si exploatate la nivel national. în aceste conditii, în cadrul complexului de masuri tehnico-organizatorice, prioritara ar trebui sa fie intensificarea activitatilor ce vizeaza ameliorarea efectivelor apartinând acestei specii. Tinând cont de faptul ca în ameliorarea efectivelor de animale un rol deosebit revine selectiei, activitatile specifice acestei actiuni ar trebui intensificate astfel încât într-un timp relativ scurt sa poata fi constatate primele rezultate concrete. Selectia la ovine se face prin respectare unor metode si tehnici specifice de teren si laborator, elaborate în strânsa concordanta cu directia spre care este dirijata cresterea unei anumite rase sau populatii.
Reusita actiunii de selectie depinde în mare masura de modul în care sunt cunoscute o serie de criterii privitoare la identificarea raselor si a tipurilor morfo-productive pe baza unor particularitati de exterior, contolul cantitativ si calitativ al productiilor.
Tinând cont de toate aceste aspecte, elaborarea acestei lucrari se bazeaza pe o prezentare a criteriilor principale de apreciere a caracterelor si însusirilor morfoproductive specifice ovinelor, precum si a modului în care se determina calitatea productiilor si valoarea zootehnica a indivizilor destinati reproductiei. Din acest punct de vedere, prin continutul sau, lucrarea costituie un îndrumator practic ce poate servi la efectuarea tuturor lucrarilor caracteristice selectiei ovinelor.