A te plasa in deschiderea ultima, acolo unde lumea vazutelor se ingina cu genunea nevazutelor este un gest temerar, marturie a maturitatii si fortei spirituale. Dorin Stefanescu este unul dintre cei alesi. Atent la gindul inalt al celorlalti, dar liber in acelasi timp de constringeri, el reuseste sa transforme orice dialog intr-o meditatie plina de miez, in care hieratica sa statura intelectuala se impune. Ochiul critic e creator, deschide perspective, intemeiaza. Profund si rafinat in fiecare pagina, Dorin Stefanescu circumscrie ideea cu rabdare, perseverenta si har, o exploreaza cu migaloasa atentie, afirmindu-si mereu, fara complexe, propria viziune. Interpretarea fenomenologica pare a fi metoda preferata, asezata la egala distanta intre abstractia metafizica si patosul invaluitor al credintei. Fin artizan al cuvintului (pe care-l modeleaza cu suverana stiinta), autorul cartii de fata ne invita sa-l acompaniem in ascensiunea plina de neprevazut spre abisul iluminat si atottiitor. (Corneliu Mircea)