„Mircea Pora, ratacit in plina epoca a foiletonismului, reabiliteaza cu stralucire un stil si revigoreaza o directie candva fecunda in literatura romana, confesiunea indirecta.
La Mircea Pora exotismul e intotdeauna modulat de intimism si de intimitate, iar asperitatile realului „brut” se rotunjesc ca prin farmec, seducand si incantand.
Prozator de mare forta, imbinand atuurile unei imaginatii debordante cu o raceala iesita din comun in controlarea mecanismelor textului, Mircea Pora impune prin forta viziunii si cucereste prin spontaneitatea gratioasa prin care stie sa lumineze zonele de obscuritate ale textului.” (Mircea Mihaies)