Patru Z

Din templul meu toți sfinții au plecat
Și n-au rămas decât pereții goi,
Măcinați de grindină și ploi,
De parcă cineva l-a blestemat.
Aurel Gr. Zegreanu

M-a prins ca-n joc vârtejul omenirii
De când ea este un furnicar sub stele,
Și-atâta cât va dăinui sub ele
Ei sieși roabă și nemărginirii.
Emil Gr. Zegreanu

Doamne, tălmăcește-mi visul
În care te ascunzi.
Mă copleșește frica de abisul
Hulit de-atâția muribunzi.
Octavian Gr. Zegreanu

Când, într-un final trecut,
Rătăcirea mea va lua sfârșit,
Aducându-mi aminte de primul început,
Voi întreba unde am greșit.
Iustinian Gr. Zegreanu

Am dorit să scriu această carte ca o împlinire a sufletului meu, adunând într-un singur loc pe toți cei patru Zegreni care au scris poezie – o continuare absolut firească a cărții publicate de tatăl meu, Trei „Z”, și în semn de respect față de înaintașii mei. (Iustinian Gr. Zegreanu)