Asteptand primavara

Aşteptând primăvara este un roman al biruinţei sufletului încercat în magma incertitudinii, sunt ultimele două cuvinte ale cărţii de altfel, şi prin aceasta e şi un roman existenţialist creştin, o mărturisire de credinţă despre puterea plăsmuitoare şi transfiguratoare a hotărârilor din slavă. Acceptate de bunicii şi părinţii săi, uitate poate de fraţii săi ca şi de mulţi dintre trăitori acestui eon, ele sunt reamintite în paginile scrise şi cu sufletul de Dorina Râuleţ, autoarea personaj care străbate un labirint al memoriei, dând samă de angoasele fiinţei şi ale sufletului în drumul spre înseninarea fiindului. Marele oraş de pe Bahlui e cel care hrăneşte iluzii şi certitudini şi pentru autoarea volumului de faţă, în care îşi pune sufletul pe tavă cu o sinceritate şi temeritate cărora cuvine-se să le aducem gratitudinea şi admiraţia noastră, ca semn de recunoaştere firească a bucuriei de citi literatură în sensul ei plenar şi adevărat…

Radu GĂINĂ

A doua zi tata m-a dus cu bagajul, hotărându-mi foarte serios la despărţire:
– Ultima oară când mai vin. M-am împrumutat cu bani şi pentru azi, iar eu trebuie să-i întorc cu mâinile acestea. De tine depinde de acum înainte. Înveţi? Termini. Nu? La muncă acasă! Un singur lucru îţi mai spun – nu de două ori – şi bagă-l bine la cap! Să-ţi păstrezi cinstea ca pe lumina ochilor. Pe mine asta mă interesează şi faci ce vrei. Ştii cum este cu cinstea? Ca fata mare! Doar o singură dată şi nu o mai ai, draga tatei! Dumnezeu şi Maica Domnului să te binecuvânteze şi să aibă grijă de tine!
A întors spatele şi a plecat fără a privi în urmă.

Dorina RÂULEŢ