Pasarea Phoenix

Câteodată ne pierdem între ce suntem și ce ar trebui să fim. Alteori ne pierdem în iubire, în tăcere, în așteptare. Dar tocmai în acele clipe în care ne simțim sfârșiți, ceva tainic renaște în noi – ca o scânteie care refuză să se stingă.

Așa s-a născut acest volum. Nu ca un exercițiu literar, ci ca un proces de vindecare prin cuvânt. Fiecare poezie e o etapă a transformării, o trecere de la durere la înțelegere, de la întuneric la lumină. Scrisul a fost respirația mea atunci când tăcerea era prea grea, iar cuvântul – puntea către mine însămi.

Motivația care m-a determinat să public această carte a fost influențată de trei aspecte: trecut, prezent și viitor. Când spun „trecut”, mă refer la memoria tatălui meu, dascăl-profesor, renumit în breasla lui pentru inițiativele, activitățile și scrierile numeroase (caiete auxiliare, monografii și altele).

Când spun „prezent”, mă refer la pacea din sufletul meu, iar dacă mă gândesc la „viitor”, aș vrea să fiu o sămânță de inspirație și motivație pentru copiii mei, în primul rând, și apoi și pentru ceilalți.

„Pasărea Phoenix” simbolizează puterea de a renaște din propria cenușă. Am ars în iubire, am ars în pierdere, dar am ales să văd focul nu ca distrugere, ci ca purificare. Fiecare arsură a scos la iveală o parte de esență, un adevăr pe care îl ascunsesem prea mult. Munții pe care i-am urcat, oamenii pe care i-am iubit, tăcerile pe care le-am purtat – toate au devenit versuri. În ele trăiește femeia care caută sensul, psihoterapeutul care învață să-și accepte vulnerabilitatea și omul care înțelege că vindecarea e un drum, nu o destinație.

Această carte este pentru toți cei care au simțit că s-au pierdut și totuși au avut curajul să se caute. Pentru cei care au iubit chiar și atunci când iubirea părea o rană. Pentru cei care au știut că renașterea nu e sfârșitul durerii, ci începutul înțelegerii.

Să ai curajul să arzi, pentru a te regăsi în lumină! Să te lași purtat de foc, dar să nu uiți niciodată zborul!

Olimpia-Mariana Nagy