Taceri din Helicon

Plange o vioara, Cerul se deschide,

clipele uitate impletesc lumina,

ingerul coboara, stelele suspina

in acorduri tandre, calde si timide.

Ritmul defineste curgerea divina,

iar tacerea, parca, singura divide

armonia-n ganduri, note sferoide

fredonand albastru-n cant de violina.

Timpul n-are margini in secunda muta,

rasaritul naste orizonturi clare,

fara de apusuri, viata imprumuta

din trecut neantul. Ma revars in mare,

si plutesc in mine lumea cea trecuta

si cea care vine, toate vor sa zboare.