Insertii albastre

„(...) Volumul intitulat Insertii albastre invita la liniste, idee sugerata prin cromatica din titlu. In fond, echilibrul sufletesc se naste odata cu poezia, prin proiectii onirice; recuperarile trecutului si ale spiritului definesc centrul imaginarului din acest volum. Silvia Risnoveanu se salveaza prin poezie, regaseste sacrul, schimband registrele lumii: realitatea concreta se dizolva in imaginar, unde Logosul restabileste ordinea.”-Mihaela I. Radulescu

CALUL

Aveam un cal... un roib, o incantare!

Cam naravas, nu lesne de strunit,

Ii tremura zenitul sub picioare

Si pulberi se-naltau, stralucitoare,

Cand galopa spre plusul infinit.

Plecam cu el pe creste-nselatoare,

Dar invatasem sa ma tin in sa,

Suiam pieptis pe semne de-ntrebare,

Sau traversam campii crepusculare,

Cu grane-ascunse de privirea mea.

Ne mai opream avantul cateodata

Si zaboveam la zavorate porti,

Eu cautam vreo cheie la lacata,

Iar calul meu, cu fruntea aplecata,

Tragea de sub copite timpii morti.

Aveam un cal sublim... Arhitectura!

S-a dus inaripatul, nu-l gasesc...

Azi si clepsidra cailor se fura?

Nu-i calul meu la Tine-n batatura?

Tu, Doamne, sa ma ierti ca indraznesc!