Formula lucrurilor simple

Poezia Alexiei e cutia de rezonanță a unei lumi aflate în stare de imponderabilitate. Evanescența concretului favorizează însă din plin liniile de forță ale sugestiei și ale emoției discrete. Autoarea chestionează in sotto voce ticurile generației sale: expunerea publică și depersonalizarea, comercializarea de intimități și, mai cu seamă, o anumită dispersie a realității. De aici, senzația de derută a unei lumi împrăștiate, nesiguranța în tot ce promite a fi certitudine. Căutarea de sine a tinerei poete sfârșește în poezie. O poezie construită inteligent, cu imagini fosforescente, cu sevele vii și intense.

Nina Corcinschi
***

Corpul? O hartă mută. Se marchează cu tremur, petice și gesturi de-mprumut. În formula lucrurilor simple, Alexia strânge tot ce nu încape în graiul rutinier: oase trosnind sub brațe, cearcăne care apasă mai greu decât somnul însuși, flori neculese pentru că nu te-ai născut băiat. Tandrețea? O veritabilă tehnică de supraviețuire. Teama? O funcție fundamentală a memoriei. Fiecare poem se prezintă ca o fotografie arsă pe margini: ți-e cunoscut chipul; habar n-ai de unde să-l iei.

sorin despoT