OMAGIU EDITORIAL LA 100 DE ANI DE LA TRECEREA ÎN ETERNITATE A UNEI MARI PERSONALITĂȚI A TRANSILVANIEI, IOAN SLAVICI (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, jud. Arad – d. 17 august 1925, Crucea de Jos, loc. Panciu, jud. Vaslui)
APĂRUT SUB EGIDA CENTRULUI MUNICIPAL DE CULTURĂ ARAD

Lucrare dedicată de autor și editură Profesorului LIVIU MAIOR, la împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani

MULȚUMIRI SPECIALE

Tuturor partenerilor culturali și instituționali datorită cărora a fost posibilă apariția acestei lucrări științifice la Centenarul trecerii în eternitate a lui Ioan Slavici: Primăria municipiului Arad, Centrul Municipal de Cultură Arad, Muzeul Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția” din Șiria (Complexul Muzeal Arad) și doamnei muzeograf Laura Ionela Moț, pentru profesionalismul cu care ne-au oferit sprijin și răspuns la solicitările editoriale de informare– documentare, precum și pentru atașamentul special manifestat față de memoria acestei uriașe personalități a Transilvaniei, care a fost Ioan Slavici.

MĂRTURII BIOGRAFICE

IOAN SLAVICI: „Adevărata mea vină, dacă e vreo vină la mijloc, a fost dar că nu am fost în stare să mă umilesc și să lucrez contra convingerilor mele. (...) Eu am scris mult și multe, dar niciodată n-am putut să îmbrățișez gândul că războiul e un fel de podoabă a vieții omenești; după felul meu de a vedea, războiul e una din cele mai mari nenorociri ale vieții omenești.”

ELEONORA I. SLAVICI: „S-a făcut acum de curând o lege ca orice străin, având un fiu sub arme, să fie eliberat. Nu este o nedreptate ca un om ce a lucrat atâta pentru neamul lui, cu toate că trimite doi fii în luptă, să fie reținut, închis la bătrânețe, fără aer și lumină?”