Autobiografia roșului își adâncește rădăcinile în legenda lui Herakles, a căruia cea de-a zecea muncă a fost să-l ucidă pe Gerydon, monstrul cu aripi roșii. În romanul în versuri al lui Anne Carson, Geryon și Herakles sunt doi adolescenți care se îndrăgostesc, pentru ca cel din urmă să-i frângă inima eroului, care se transformă într-un vulcan plin de dorință.

„Geryon era un monstru totul la el era roșu/ Scotea râtul de sub pături dimineața era roșu/ Ce-ncremenit e peisajul roșu în care vacile lui scurmă/ Cu picioarele împiedicate, în vântul roșu / Ce și-a săpat vizuină în mâzga roșie din zorii visului/ Lui Geryon/ Visul lui Geryon a început roșu, apoi s-a strecurat din/ covată și-a gonit/ Cu vrelele-n vânt, a țâșnit printre rădăcinile de-argint ca/ un cățelandru/ Cățelus tainic/ La căpătâiul din față al încă unei zile roșii.