Mobilitatea centrelor de inovare artistică şi iradierea ei rapidă s-a accentuat progresiv, devenind în prezent o realitate incontestabilă. În ultima jumătate a secolului XX am asistat, în proza universală, la apariţia unor orientări literare inovatoare, cum ar fi noul roman francez, romanul mitic nord american, proza fantastică sud americană, proza rurală rusă, proza sapienţială central asiatică. Acestea au fost repede asimilate de scriitorii contemporani de pe diferite meridiane şi supuse unor compliniri cu aspecte şi elemente ale tradiţiilor şi realităţilor regionale şi locale, conducând, deseori, la originale sinteze.

Raportate la dimensiuni globale, asemenea sinteze capătă trăsături parabolice, transformându-se în reflecţii profunde şi cuprinzătoare asupra condiţiei umane contemporane.

Autorul

Mulţi dintre autorii abordaţi au o experienţă de creaţie îndelungată şi valoroasă; cu toate acestea întâmpină nevoia de a depăşi limitele contextului cultural şi ale orientărilor literare neproductive. Cu deosebire în poezie se resimte nevoia de depăşire a postmodernismului, curent care şi-a epuizat în mare parte resursele tematice şi estetice, nevoia de revenire şi înscriere a creaţiei lirice în prelungirea şi continuitatea finalităţilor‚ valorilor şi sensurilor tradiţional constituite şi, mai cu seamă, de dobândire de valori ale vieţii şi lumii actuale. Semnalele unei astfel de schimbări le-au dat deja unii dintre poeţii cu îndelungată activitate culturală şi creaţie literară.

Autorul