Cercetarea lui Ciprian Ciula abordează, dintr-o perspectivă complexă, integratoare, fenomenologia existenței unei poezii cu statut aparte, al cărei specific este greu de conturat fără o provocare a interferențelor între hermeneutică, filosofie, poetică și critică literară. Se distinge prin căutarea unor elemente fundamentale care să depășească interpretările mai vechi, consacrate unor autori ca T. Arghezi, L. Blaga, V. Voiculescu, Ioan Alexandru ș. a.

Textul face o bună impresie prin câteva calități importante: un stil critic echilibrat, matur, sprijinit pe o bogată informație, pe o cunoaștere amănunțită a textelor poetice avute în vedere și o interpretare adecvată a lor, pe o documentare adusă la zi. Autorul dovedește o remarcabilă experiență a scrisului și oferă pagini foarte consistente de sinteză și analiză, într-o cercetare acribioasă a aspectelor abordate. Pasiunea evidentă pentru tema aleasă, participarea afectivă uneori, hărnicia documentară, orientarea sigură într-o problematică altfel destul de dificilă, un material vast, efortul de a fructifica în chip creator informația, de a găsi elemente de conexiune între filologie și teologie, de a propune puncte de vedere pertinente și de a se face convingător conduc la un discurs critic remarcabil.

Putem aprecia că e cea mai consistentă abordare a temei sacrului în poezia românească şi că poate deveni un reper în critica şi istoria noastră literară. Ne îndreptățesc la această afirmaţie multe pasaje de finețe analitică şi de inspirată evaluare critică.