„Reglementarea creditului de consum datează din anii 1960 și 1970 și avea ca scop principal facilitarea accesului la bani în termeni și condiții rezonabile. Creditul de consum a rămas un domeniu pentru specialiști, de ambele părți ale pieței: avocații consumatorilor și avocații băncilor. Creșterea puternică a creditului de consum a adus treptat în centrul atenției politice latura întunecată a creditului. Cine ar trebui să suporte pierderea în cazul în care consumatorul nu mai poate plăti împrumutul, nu pentru că nu mai vrea, ci pentru că nu mai poate, pentru că și‑a pierdut locul de muncă sau pentru că a divorțat? Răspunsul juridic a fost stabilirea unui nou domeniu de drept: insolvența consumatorilor. Multe țări occidentale au introdus reglementări speciale cu cerințe foarte divergente. Unele se concentrează pe obligația morală de a plăti datoriile și insistă asupra unor condiții categoric înguste de comportament economic sănătos, în timp ce altele, în special în regiunea anglo‑americană, doresc să ofere consumatorilor o a doua șansă, ceea ce reduce și demoralizează în mod necesar cerințele. În ultimii ani, a existat o tendință către ultima variantă. Ambele abordări sunt unite prin punerea în prim‑plan a comportamentului individual, chiar dacă abordarea celei de‑a doua șanse permite o legătură mai puternică între comportamentul individual și raționalitatea pieței. Prăbușirea Lehman Brothers a schimbat fundamental perspectiva. În UE, două probleme au dominat discuțiile: în Spania, cumpărătorii nu și‑au mai putut plăti creditele ipotecare și au fost nevoiți să își părăsească locuințele sub presiunea băncilor; în statele membre care nu făceau parte din zona euro, ratele dobânzilor la creditele în valută au explodat. Până în prezent, multe chestiuni juridice, dar și multe probleme economice și sociale rămân nerezolvate, toate în jurul căutării unei distribuiri echitabile a riscurilor. Ca să gândim pozitiv, prăbușirea Lehman Brothers a adus creditul de consum și datoriile de consum de la periferie în centrul atenției publice.

Din cuprins:

Colectarea informală a creanțelor în Uniunea Europeană: practici abuzive, preocupări legate de protecția vieții private și reglementare inadecvată

Contextul istoric și conceptual al recuperării creanțelor

Tranzacționarea datoriilor în Uniunea Europeană

Rolul colectării creanțelor

Evoluția și impactul creditelor de consum și ale piețelor de utilități

Îndatorarea consumatorilor și colectarea datoriilor

Piața datoriilor în Uniunea Europeană

Principalii actori de pe piață

Incapacitatea de a reglementa: lobbyul financiar și capturarea reglementărilor la nivelul Uniunii Europene

Colectarea informală abuzivă a creanțelor ca practică comercială neloială

Creditul și intermedierea recuperării: influența directivei privind creditul de consum asupra practicilor de recuperare a creanțelor