Lucian Blaga, poetul, trecând tot mai mult în limbi europene și în limbi și literaturi din alte continente. Rămânând totodată un reprezentant de frunte al spiritualității românești întregi. Patru zări.

Scrisul său s-a împlinit literar în trei registre, cântând pe trei fluiere, să le numești genuri: genul liric, genul epic și genul dramatic. Sau a înaintat pe trei fronturi. Al poeziei, unde e un nou și un modern, inventiv și tradițional, vizionar, extatic și expresiv. Al genului epic, pentru care alege proza memorialistică și romanul autobiografic. Al genului dramatic, unde își dau mâna teatrul de acțiune și teatrul de ficțiune, cu magic, și limbaj intelectual, cu valori din sufletul popular și sondări în adâncul psihicului. Și să nu lași deoparte încă un gen, cel al filosofiei. Unde e un creator de sistem. […]

Opera întreagă rămânându-i semn în timp. Atât prin idee, cât și prin sentiment. Cu lirica lui de transcenderi și magic, și de aplecări „peste margine”, cântec și descântec în uman. Că vorbim de un timp de libertate a discursului în tropi sau de rezistență prin neabdicări de la autonom în artă, sau al erosului târziu, de o aceeași tinerețe fără bătrânețe, într-un deziderat „De-am vedea cu lacurile”!

Aurel Rău