„Nu demult, scriam despre festivitățile dantești într-o lume aflată sub o dublă presiune, pandemia și progresismul, un curent anticultural și antiumanist. Mai afirmam că de „planeta Dante nu poate să se atingă cineva fără să cadă în ridicol”. Iată că ridicolul s-a produs, dar are aer de tragedie culturală. Așa se deformează, prin falsificare, o operă literară majoră de către – culmea – cineva care ar trebui să respecte valoarea fiecărui cuvânt. Nu știm cine va urma. Goethe sau Cervantes? Thomas Mann sau Walt Whitman? Rădăcinile tradiției europene, fapt incontestabil, sunt triple, cultura iudeo-creștină, legile romane și filosofia greacă, ele au conferit identitatea lui homo europaeus. Acesta, vedem zi de zi, a devenit, se pare, deranjant pentru unii ideologi progresiști, ei preferându-i pe locuitorii altor continente, religii și culturi. Nu există rase superioare, ci oameni, fiecare cu demnitatea sa ontologică și unicitatea sa. Fiecare dintre reprezentanții continentelor au însușiri și defecte, nu cred că putem să-i acordăm încredere totală cuiva, fără să-i nedreptățim pe ceilalți. În fapt, asistăm prea pasivi, cinste excepțiilor, adică unor universități engleze, la o încercare barbară de tăiere a rădăcinilor spirituale europene. Prin aplicarea brutală a corectitudinii politice și a post-adevărului, rădăcinile spirituale sunt retezate cu flexul ideologic, pentru a se prăbuși coroana Arborelui.” (Autorul)