De-a lungul acestui sfert de secol in care economia si soietatea romaneasca s-au transformat in profunzime sub efectul combinat al unor dinamici proprii , al procesului de aderare la Uniunea Europena, al interconexiunii din ce in ce mai puternice, cu efecte pozitive si nu numai, cu pietele si cu retele globalizarii, statul si administratia publica au urmat acelasi curs. Ca si in alte tari ale Europei Centrale si Orientale, dar cu trasaturi proprii, tranzitia post-comunista in Romania a reprezentat procesul prin care, pe ruinele Partidului-Stat prabusit in cateva luni, noile elite ale tarii, cu sprijinul expertilor occidentali, au reluat indelungata intreprindere - in sensul lui Max Weber de "activitate continua in finalitate" - de constructie a statului modern inceputa in secolul al XIX-lea, sub Alexandru-Ioan Cuza, continuata in prima parte a secolului al XX-lea si distrusa in buna masura intre 1945 si 1989, in lunga paranteza a regimului comunist.

Jean-michel Eymeri-Douzans