Romanul Laur cuprinde trei capitole. Este descrierea protagonistei cu privirea în urma unei iubiri atipice, complicate, filtrând din amintirea ei acele moment cheie care ar putea, doar într-o oarecare măsură, să îi explice acesteia destinul.

Are o componentă psihologică, gândurile se adună pentru a retrăi şi a linişti amintirea iubirii pentru a regăsi un sentiment neschimbat, singura modalitate de a se opune trecerii timpului, dar şi trecerii în alt moment în care iubirea devine un imposibil de trăit în realitatea apropiată.

Iubirea aceasta, oricât se doreşte înţeleasă prin apropierea amintirii, îşi apără taina zăvorâtă în inimile a doi mari îndrăgostiţi.

Fără noroc pe lume, iubirea lor sfidează timpul prin capacitatea ei de a fi retrăită în amintire şi de a rămâne la fel de proaspătă şi neatinsă de răul lumii, în inimile lor.

Laur şi Alma poartă fiecare în suflet pentru celălalt o iubire care are în ea adierea altei lumi…

Autoarea

Ca printr-o ciudată minune, Laur şi-a revenit. Şi-a regăsit echilibrul. De-a lungul anilor observasem aceeaşi capacitate a lui de a se ridica din cele mai copleşitoare abisuri. Mergea la Institut, lucra cu studenţii, avea proiecte de lucru pe viitor. Iar eu continuam să cred o aparenţă, aceea că el e bine. Nu mai ştiam, încercând să prind imaginea reală a lui Laur, cine este Laur de fapt, cel din copilăria mea, plin de poveşti, bomboane şi râs, respirând o tinereţe sănătoasă, cel din timpul căsătoriei, vag copleşit de sensuri care mi-au scăpat, cel de după moartea soţiei lui, adânc coborât într-o tăcere din care ieşea din când în când să mă întrebe de Iulian, cel care părea ireal în timpul bolii, sau Laur de-acum, tăcut, de o blândeţe care dădea semne de stereotipii şi rigiditate.

Ella LEYNARD