Romanul Măștile lui Brejnev este o radiografie a unor realități sociale și politice stăpânite de legile iraționale ale absurdului, dar și a ceea ce se întâmplă în ființa omului trăind în cadrul lor – și suportând un proces cumplit de înstrăinare, de „mancurtizare”, de automatizare.

Mihai CIMPOI

Narațiunea lui Nicolae Spătaru este mustoasă, savuroasă, cu personaje bine create, cu o atmosferă memorabilă. Distopia sa parabolică, hilară, amintind de Mihail Bulgakov și de Kurt Vonnegut, dă seama de o perioadă cruntă, de ocupație sovietică, de înregimentare ideologică, constituie o „cronică“ a unor vremuri aberante.

Doina IOANID

Președintele sovietului sătesc a convocat, în regim de urgență, comitetul executiv. S-a decis ca subsemnatul, Marcu Filipescu, în calitate de secretar al sovietului sătesc, să expediez o telegramă urgentă Departamentului Raional de Apărare Civilă (DRAC) cu cererea de a ni se trimite, în termene optime, măști antigaz pentru toți locuitorii comunei. Lista, frumos bătută la mașină, era anexată. Răspunsul nu s-a lăsat mult așteptat. DRAC-ul ne informa că ne va pune la dispoziție echipamentele de protecție solicitate. Și ele vor ajunge pentru toată lumea, de la nou-născuți până la cel mai bătrân om din sat. Vestea a fost savurată cu bucurie de noi toți. Ne-am convins o dată în plus că grija și atenția pe care ne-o poartă partidul și guvernul nu-s vorbe goale. Cu acest prilej, conducerea sovietului sătesc a organizat un concert de zile mari. Pe scena casei de cultură au evoluat cei mai virtuoși interpreți de muzică populară și patriotică din localitate, iar nepotul președintelui sovietului sătesc, elev în clasa întâi „B“, a recitat poezia Pentru pace. Spectatorii, cu lacrimi în ochi, l-au aplaudat în picioare și l-au rugat s-o mai declame o dată.