Lexic de familie, roman autobiografic, câștigător, în 1963, al Premiului Strega, este o meditație subtilă asupra memoriei, iubirii și fragilității legăturilor umane, scrisă cu autenticitate și nostalgie de una dintre marile autoare ale secolului XX.

Pe fundalul Italiei fasciste și al celui de-Al Doilea Război Mondial, împletind detaliul istoric și ficțiunea, Lexic de familie urmărește copilăria și tinerețea Nataliei alături de familia ei zgomotoasă de intelectuali evrei, în care discuțiile despre politică, știință și literatură fac parte din rutina zilnică. Într-o societate tot mai ostilă, casa devine un refugiu, iar limbajul domestic colorat și repetitiv este firul invizibil care îi leagă pe membrii familiei, un cod secret al apartenenței. Istoria mare, care schimbă destine, și istoria intimă, cu pierderi, iubiri și reinventări succesive se suprapun, creând o frescă a Italiei interbelice și postbelice. Romanul Lexic de familie are o tematică bogată, de la continuitatea memoriei, la forța cuvintelor de a ține vie o lume apusă și la modul în care identitatea se formează din fragmentele trecutului.

„Lexic de familie amintește de modul în care marii moderniști au reinventat copilăria: Joyce, Compton-Burnett, Katherine Mansfield, fragmente din Conștiința lui Zeno de Italo Svevo și, mai înapoi în timp, Swann.“ — Los Angeles Review of Books

„Natalia Ginzburg construiește, din cele mai mărunte elemente ale vieții domestice, o lume având complexitatea etică a marilor romane din secolul al XIX-lea.“ — The Guardian

„Ginzburg nu a supradramatizat războiul în scrierile sale, ci a căutat să îl integreze în viața de zi cu zi; părea parte a normalității până când s-a apropiat, iar atunci a sfâșiat viețile personajelor sale.“ — Colm Tóibín

„Magia romanului Nataliei Ginzburg constă în simplitatea absolută a prozei, brusc iluminată de un singur cuvânt care transformă o frază într-un fulger.“ — The New York Times