„Cele zece povestiri sunt scrise într-un stil evaziv, cultivând ambiguitatea, și sunt plasate la granița dintre fantastic și enigmatic. Un soi de angoasă, de neliniște, curge ca o apă subterană prin toate aceste povestiri. Scriitorul se joacă voit cu antitezele: de-a întâlnirea/de-a neîntâlnirea; de-a iubirea/de-a trădarea; de-a iluzia/de-a deziluzia; de-a Eros/de-a Thanatos. Visătorul din volumul de față izbutește să întrețeasă cu măiestrie zece microreflecții onirice pe teme ce țin de condiția umană: dragostea, ura, trădarea, viața, moartea, iluzia, creația, jocul percepției, paradoxul, credința, ispita, invitându-l pe cititor să-și urzească propriile întrebări și răspunsuri.”
Raluca Nicolae, traducătoarea povestirilor

NATSUME SŌSEKI, pe numele său real Kinnosuke Natsume, s-a născut în 1867, la Tōkyō. Crescut de un fost servitor al familiei împreună cu soția acestuia, a visat încă din gimnaziu să devină scriitor. După absolvirea, în 1893, a Universității Imperiale din Tōkyō, unde a studiat literatura engleză, a intrat în învățământ, apoi a fost trimis cu o bursă a statului japonez în Regatul Unit, spre a-și continua studiile. La întoarcerea în Japonia, în 1902, a devenit profesor de literatură engleză la Universitatea Imperială din Tōkyō. Și-a început cariera literară în 1905, cu povestirea intitulată Eu, motanul, urmată de romanul Botchan. A renunțat la postul de la universitate în 1907, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului, și a devenit editor literar la ziarul Asahi Shimbun. Până în 1916, când a murit în urma unui ulcer gastric, Natsume Sōseki a scris numeroase haikuuri și paisprezece romane, printre care: Apoi, Kusamakura, Minerul, Sanshirō, Poarta, Lumină și întuneric (roman neterminat). La Alice Books a mai apărut, de același autor, romanul Kokoro.