(fragment)

— Doamne, Iisuse Hristoase, ai grijă de mine și păzește-mă, te rog!

Printre suspinele neîncetate se aud pașii apăsați ce acoperă pământul cu nepăsarea lor. Nepăsarea lor, a polițiștilor, pare să se reflecte în rezultatul căutărilor lor.

— Un prizonier de la Londra tocmai a evadat, domnule comisar! glasul șuierat abia se aude în receptorul telefonului, care este ținut strâns de mâna rănită a subofițerului. Statura înaltă și impunătoare se ascunde parcă în cabina telefonică asemenea unui copil care doar ce a făcut o prostie și speră să nu fie pedepsit de părinți.

— Vă rog, domnule comisar…De ce să-mi pierd slujba?...Dar…Nu se poate…Nu este nevoie să veniți…Mâine o să…

Convorbirea telefonică este întreruptă înainte ca subalternul să-și explice lipsa de tact la locul de muncă. Nervos, bărbatul așază receptorul fără să-și privească colegii, ale căror priviri par mai mirate decât ar fi văzut un elefant zburător.

— O să-ți pierzi slujba? îndrăznește unul dintre ei să întrebe. E numai vina mea! Dacă nu te-aș fi chemat, criminala aceea nu ar fi fugit! Mă întreb cum a reușit…