(fragment)

S-a vorbit și se vorbește despre hărți literare. Nu mai departe decât în luna ianuarie a anului de grație 2023, pe un site nu prea bine definit, Gabriel Chifu, Cristian Pătrășconiu și Răzvan Voncu au „desenat” cu entuziasm, cu fervoare, „harta vie a literaturii române” de azi. Dincolo de acest giumbușluc cartografic care nu se vrea deloc gratuit, sunt mascate noi intenții de ierarhizare a literaturii și de recrutare de noi susținători pentru interesele grupării din care fac parte preopinenții. Nu-mi pun întrebarea cât de oportun este acest joc de-a geopolitica literară. Cum spuneam, intențiile camuflate ale cartografilor literari se ghicesc fără eforturi. Jocul nu datează de azi, de ieri, el a fost inițiat acum o sută cincisprezece ani, în 1908, de Garabet Ibrăileanu. În Spiritul critic în cultura românească, autorul de la Viața Românească punea problema provinciilor literare. Despre geografia literară s-a mai scris și în apropiere de 1989, în Revista Luceafărul, s-a scris și după 1989, inclusiv despre configurația literară a diasporei.