Cartea de față lansează cititorilor o provocare. Membrii unei comunități trăiesc cel mai intens și afectează cel mai profund memoria colectivă înglobantă atunci când vorbesc, ascultă spre a vorbi ulterior sau se observă vorbind și ascultând. Voi rezerva pentru această memorie vorbită, activată și hrănită de dialog, termenul de intermemorie, afirmând, în esență, că intermemoria este aspectul cel mai dinamic al unei memorii colective. Ce se întâmplă și cum se manifestă intermemoria – pe care am abordat-o precumpănitor în destinul regional și mai puțin în cel național al limbii române – atunci când contextul în care o situăm devine global? Alăturând volumele Intermemoria și Româna globală, ea propune simultan o reflecție teoretică și o informare factuală privind variantele limbii române vorbite pe glob. Spre deosebire de volumul Intermemoria, pentru care întrevăd extensiuni teoretice la nivel urban și național, Româna globală este un studiu de etapă, care va trebui reluat în momente succesive. Între momentul inițial, pe care l-am prezentat în acest al doilea volum, și momentul actual s-au produs evoluții complexe, care necesită nu numai completări, ci și descrieri integrale, prin studii de caz.