Dincolo de reconstituirea epocii si a figurii emblematice a lui Stefan cel Mare, tema-pivot a ciclului romanesc ramane ceea ce autorul insusi numeste Proiectul Dacia. Cele zece romane au, in fapt, trei protagonisti, Iancu de Hunedoara, Vlad Drago si Stefan cel Mare, Andrei Breaban urmarind o sinteza epica a unei epoci si identificarea ideii in jurul careia se vor fi reunit cei trei domnitori din tarile romane: aceasta este Proiectul Dacia pe care il construieste Iancu de Hunedoara, inaintea lui Mihai Viteazul, in sugestia unor scrieri ale vremii sale, pe care le arata lui Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun si tatal lui Stefan cel Mare, pe cand a pribegit in Transilvania...

Cavalerii Crucii. La portile destinului este un roman istoric unde importante sunt faptele, evenimentele, actiunea protagonistilor, intriga nu o data in trama romanului „de actiune” sau, cum se spunea altadata, „de capa si spada”. Din acest punct de vedere, romanul lui Andrei Breaban este impecabil scris, intr-o stransa logica narativa si intr-o documentare fara cusur, in beneficiul, in primul rand, al cititorului amator de romane istorice si de aventuri. Farmecul naratiunii autorului sucevean il da, mai ales, reconstituirea atmosferei epocii, cu parfumul sau special, redescoperit in evocari bine documentate si inspirate. Pare ca Andrei Breaban are o imensa camera de luat vederi care panorameaza vremurile, oamenii si locurile din Moldova secolului al XV-lea, fixand in cadre limpezi nu doar sala tronului, curtea domneasca de la Suceava, Vaslui si Bacau si casa din Borzesti, ci si, de exemplu, unul dintre hanurile de atunci...

Epopeea Stefaniana este, de buna masura, opera unui diac bun, „prezent la timpul potrivit la locul cu pricina”, in frumoasa traditie a cronicarilor moldoveni.