Deși dezbaterea despre conștiință a fost intensă de-a lungul istoriei, în prezent nu există o definiție a conștiinței universal acceptată. Cu toate acestea, constituie un subiect cu un impact social larg asupra căruia s-a căzut de acord că reflectă natura intimă a ființei umane. Acest volum prezintă interpretarea actuală, relativ larg acceptată în rândul disciplinelor aflate sub termenul-umbrelă de neuroștiință, potrivit căreia conștiința este o stare funcțională a creierului, caracterizată prin sincronizarea activității oscilatorii a anumitor tipuri de neuroni distribuiți în diferiți centri și conectați între ei prin bucle. Un fel de concert în care mai multe orchestre cântă în același timp, dar fără dirijor sau partitură. Când este generată o nouă stare internă (de exemplu, foamea) sau când primim un stimul din partea unuia dintre simțuri (cum ar fi o melodie), este posibil ca grupările de neuroni din diferite zone ale creierului să își sincronizeze modelele de activitate. Acesta este momentul în care spunem că devenim conștienți de senzația respectivă.

Acest volum examinează ce știm și ce nu știm despre conștiință dintr-o perspectivă neuroștiințifică, abordând aspecte precum: ce ar putea să o definească, ce ființe au conștiință și dacă mașinăriile ar putea să o dobândească vreodată.