Aceasta lucrare contureaza in paginile ei o metoda de investigare a arborelui nostru genealogic si a dinamicii psihice mostenite care ne modeleaza viziunea despre lume, relatia cu ceilalti si cu noi insine, ne orienteaza in anumite directii, inchizandu-ne alte usi. Inainte de orice, este vorba despre a ne recunoaste locul de filiatie ca unul de creativitate si de realizare. Depinde de noi sa-l inzestram cu propriile noastre tonalitati, imagini si visuri.

Psihogenealogia si analiza transgenerationala sunt in plin avant: rareori ne-am interesat atat de mult de viata stramosilor nostri, incercand prin toate mijloacele sa intelegem in ce fel ne afecteaza astazi tot ce au trait. Aceasta privire aruncata asupra trecutului, chiar daca-i este absolut necesara fiintei omenesti din secolul XXI, deseori, fara legaturi functionale cu propriile-i radacini, nu poate fi conceputa in afara unei reflectii mai profunde privind subiecte esentiale cum ar fi liberul–arbitru si responsabilitatea.

Care este utilitatea unui astfel de demers in prezent? De ce si cum trebuie sa-l efectuam? In ce curente de gandire se inscrie? Care ii sunt limitele? Se aud, ici-colo, expuneri care au defectul de a vehicula o conceptie esentialmente fatalista despre acest demers: am fi purtatorii greselilor comise si ai suferintelor traite de generatiile precedente.
Desigur, transmiterea exista, mostenirea se reproduce deseori sub forma esecului si a unor dificultati pe care le traim. Dar este cu adevarat o fatalitate? Oare, asta nu dovedeste mai degraba o lipsa de reflectie asupra locului pe care ni-l dorim si a absentei unei perspective largi care sa se deschida spre viitor?
ABC-ul Psihologiei Transgenerationale sustine ideea urmatoare: suntem pe deplin raspunzatori de felul in care ne judecam si ne fructificam mostenirea pe care am primit-o...