Explorând multiplele fațete care circumscriu relația dintre critică și literatură, Marian Papahagi ne propune o perspectivă analitică integratoare, de o remarcabilă claritate conceptuală. În studiile și eseurile reunite în volumul de față, critica literară devine o construcție riguroasă, o instanță intermediară între operă și cititor, o călăuză pe căile mirabile ale creației, dar și o experiență de cunoaștere. Reflecțiile cu substrat metodologic, care contextualizează armonioasa geometrie a spiritului critic, își găsesc un subtil corolar în remarcabilele analize și micromonografii ce investighează, adesea cu mijloacele stilisticii ori ale pragmaticii lingvistice, un întreg orizont discursiv, căutând, în sens barbian, Ideea unificatoare. De la scriitorii români reprezentativi pentru diferitele perioade și curente artistice și până la marii autori aparținând altor literaturi romanice, pe deplin familiare însă criticului și teoreticianului Marian Papahagi, ni se revelează o adevărată sinteză culturală, dar și o inedită fenomenologie a actului rescrierii literare.