Arunca-ti piinea

Toate aceste cautari, aceste vise, aceste jocuri ale mintii si ale simturilor mi-au dat o placere extrema. Cu asta mi-am petrecut viata - in fapt doar ce ii mai ramanea din ea unei salariate care lucreaza toata ziua intr-un birou - cand chipul unui barbat iubit n-o sorbea picatura cu picatura. Cat despre rest, n-am privit totul de la distanta, cu mana streasina la ochi, de departe, de la o foarte mare distanta? Ce se intampla acolo? Acolo unde lumea se naste, acolo unde se moare de foame, acolo unde se ucide? Temandu-ma sa ma apropii, sa ma amestec cu ceilalti, sa nasc si eu, sa-mi fie foame si mie, fiindu-mi frica sa nu fiu ucisa, frica sa nu ucid, nici macar o insecta...

Alice Rivaz, 1984