Suita

„Atunci a intrat in cabinet femeia aceea. N-a fost nevoie sa-mi ridic ochii si s-o privesc. Am simtit-o. I-am raspuns aproape mecanic la acel „buna ziua", mai mult suierat decat vorbit. Citind un fragment care incepea cu „il faut savoir que..." mintea mi s-a blocat. Ma uitam la coala de hartie si nu mai vedeam decat „il faut savoir que...". Spaima atat de familiara mie se concentrase in cuvintele acelea, parca ma aflam pe stradä, in dreptul celui de-al doilea semafor, rosul se schimba in verde, eu ridicam piciorul ca sa pasesc, suita imi taia calea, ca de obicei, fiara se oprise si ma privea, se ridicase pe labele din spate si ma fixa, crestea si se umfla, ochii ei rai si feroci ma tintuiau, ma paralizau, „il faut savoir que..."', nu mai stiam nimic, nu mai gandeam, nu-mi mai apartineam, aceeasi amorteala care-mi paraliza simturile ma cuprinsese si acum, frica, frica ma acaparase, am simtit ca daca nu fac ceva voi muri si-atunci spiritul de conservare a functionat fara gres." (fragment din roman)