Singuri pe drumul vietii

"Dumnezeul care a creat această viață a zâmbit când a creat-o. Îți cere să renunți la tragedia vieții și să o vezi în schimb ca pe o comedie. Deși a permis durerii să definească existența umană, a făcut în așa fel, încât să poți vedea în cele din urmă cât de rizibil este totul. De ce să plângi dacă totul se termină în moarte? De ce să râzi dacă totul se termină în moarte? De ce să plângi dacă totul este o pierdere completă a sinelui, a corpului și a minții a tot ceea ce ai declarat odată ca fiind „eu” și „bunurile mele”. Râdeți în schimb, gândi acest Dumnezeu. Râdeți pentru că scopul tragediei este de a-l face pe cel care o privește să râdă. Actorul din această scenă de teatru numită viață – omul – plânge pentru că nu vede farsa, șiretlicul. Râdeți, strigă de sus Dumnezeul care l-a creat pe om. Râdeți, ascultați-mă, totul este o glumă."

Autoarea