Rigor mortis

„Montajul alternativ al secvențelor conferă dinamica ritmului epic, combinând pasajele de acțiune cu cele de observație etică. Nu complexitatea situațiilor atrage, nici chiar profunzimea diagnosticelor politice (în sens larg), ci un fel de îndârjire care răzbate din text, o revoltă mocnită și o lehamite față de o realitate care pare încremenită într-un rictus hidos. Fără menajamente, pare a fi premisa autorului, preocupat de fi răspicat și nu neapărat nuanțat. Desenul în tușe groase este tocmai de aceea convingător. Timpul care lipsește din acest univers închis este viitorul. Lumea aceasta pare a nu avea țeluri, speranțe, a se reproduce la nesfârșit pe sine însăși. De aceea este imposibil de decis între Corbu, Maior și Procuror. Unde este binele? Nicăieri! O disperată nevoie de a-l găsi pare trama discretă a romanului acesta al tuturor deziluziilor. Suntem într-o morgă a civismului, în care autorul face disecția unei lumi defuncte, deși pare că trăiește. O lume intrată în rigor mortis.”

Christian Crăciun

„Eram, oare, fericit? N-am găsit vreodată răspunsul. Sau, dacă am fost, când s-a întâmplat asta?” (Autorul – citat din roman)