Pentru o mai bună înÅ£elegere a fenomenului nobilimii bănăţene, am considerat că istoriile de familie, cu genealogiile aferente, fundamentate cu precădere pe cercetarea documentară, constituie o etapă absolut necesară în conturarea unor tipologii familiale, în găsirea punctelor de convergenţă sau divergenţă, în aflarea unor particularităţi ÅŸi detalii ce pot conduce către o viziune mult mai cuprinzătoare a fenomenului în sine. Chiar dacă în decursul timpului au fost realizate microfiÅŸe de familie, genealogii sau scurte istorii familiale, de‑abia în ultimele trei decenii producÅ£ia istoriografică românească a cunoscut o adevărată efervescenţă a cercetărilor legate de evoluÅ£ia nobilimii Banatului montan ÅŸi piemontan din a doua jumătate a secolului al XIV‑lea ÅŸi până la finele veacului al XVIII‑lea. Astfel, o întreagă structură socială a dobândit identitate, termenul generic de elită socială a fost îmbogăţit cu monografii familiale care au pus în lumină personaje ÅŸi personalităţi, relaÅ£ii umane ÅŸi interfamiliale, problematici de natură economică, social-juridică sau politico‑militară, un întreg eÅŸafodaj pe care se pot fundamenta o serie de cercetări analitice. În acest context se plasează ÅŸi volumul de faţă, ce aduce laolaltă un număr de zece familii nobile române din arealul actualului Banat montan, care în epoca lor ÅŸi-au desfăşurat existenÅ£a în spaÅ£iul districtelor privilegiate româneÅŸti ale banatului de Severin, regrupate ulterior în comitatul Severin, districtul CaransebeÅŸ, potrivit formulei utilizate în documentele veacurilor XVI–XVII. (din „Introducere”)