Doamne, rostuiește-mă în menirea mea!

Mai strigă-mă o dată să-ți ies în întâmpinare

Cu tălpile goale prin zăpada tăcerii,

Dar cu sufletul ars de împlinirea menirii mele.

Cum de speranță să mă lepăd,

Când mă unesc cu Dumnezeu prin fiecare respirație.

Mă auzi, Doamne?

Vreau să mă adun întru Tine!

M-am risipit, ajută-mă să cresc iar

Să dospesc iubire și credință,

Nădejde și iertare.”