Umiliti si obiditi, primul roman scris de Dostoievski dupa intoarcerea sa din detentiune si exil, intr-un fel primul sau roman propriu-zis, prolog al celor cinci mari capodopere al caror sir avea sa fie in curand inaugurat prin Crima si pedeapsa, reprezinta totodata o revenire imbogatita la intaia sa scriere, aceea care-i adusese recunoasterea cititorilor si aprecierile atat de elogioase ale lui Bielinski, o revenire adica, pe spirala istoriei si a evolutiei individuale, la Oameni sarmani. Ivan Petrovici, povestitorul care ne relateaza toate aceste noi peripetii petersburgheze la persoana intai (dupa cum la persoana intai se vor confesa atatia alti naratori dostoievskieni, pana la „adolescentul” Arkadi Dolgoruki), este un alter-ego al lui Dostoievski de odinioara.