În descrierea comportamentului motivat sunt reflectate două dintre principalele dimensiuni ale motivației: orientarea, adică tendința de a se apropia sau de a evita un anumit obiectiv sau scop (a urca până în vârful muntelui, susținerea unor examene sau câștigul de bani în cazul unui joc de noroc); și intensitatea, adică amploarea comportamentului de apropiere sau de evitare (efort fizic mare, ore foarte multe dedicate studiului și, respectiv, pierderi financiare mari). Premisa principală a acestei cărți este că analiza motivației trebuie să abordeze două aspecte importante. În primul rând, condițiile care determină persoana să se simtă acaparată de realizarea comportamentului. Este ceea ce se numește nevoie sau predispoziție. Acestea pot fi condiții externe sau interne, fizice sau mintale, observabile sau neobservabile, care creează o stare ce face necesară acțiunea. A doua chestiune importantă este scopul motivației, obiectivele care sunt vizate. Acest lucru se numește stimulent sau imbold. Poate avea o mai mare sau mai mică valoare sau poate fi mai ușor sau mai dificil de obținut. Concursul ambelor procese, predispoziție și stimulent, va genera în persoană o tendință de a se comporta, care este impulsul.